Cetatea Alba Carolina, cea mai bine conservată fortificație Vauban din Europa

Divertisment

Cea mai mare și mai bine conservată cetate de tip Vauban din Europa, fortificația bastionară din Alba Iulia, în a cărei restaurare au fost investite în ultimii ani zeci de milioane de euro, oferă posibilitatea vizitatorilor ‘efectuării unei călătorii în timp’ și să ‘respire aerul istoriei’.

După ani de restaurare, ‘Cealaltă Capitală’ oferă turiștilor o lecție de istorie total neconvențională, trăită pe viu, alături de personaje cum sunt soldații îmbrăcați în uniforma austriacă a primei jumătăți de secol XVIII, perioadă când a fost construită fortificația din Alba Iulia. Autoritățile locale susțin că la Alba Iulia, în ‘inima’ orașului, în Cetatea Alba Carolina, ‘istoria își retrăiește gloria’, iar ‘întoarcerea în timp’ este posibilă.

Dacă în anii trecuți turiștii se opreau doar pentru câteva ore prin Alba Iulia, în drumul lor spre Cluj Napoca sau Sibiu, în prezent, tot mai mulți, fascinați de fortificație, își rezervă un timp ceva mai îndelungat pentru a vizita cetatea Alba Carolina și a asista la diversele evenimente organizate aici, cum ar fi ceremonialul schimbului de gardă, care are loc zilnic, sau cel al salvelor de tun, desfășurat în fiecare sâmbătă în timpul sezonului turistic.

În Alba Carolina, mai la tot pasul poți să dai nas în nas cu câte un ‘soldat habsburgic’, membru al unei ‘armate’ constituite dintr-un corp de artilerie, unul de infanterie și un altul de cavalerie. Soldații Gărzii Cetății Alba Carolina se numără printre principalele atracții ale fortificației, nu numai copiii, ci și adulții înghesuindu-se să facă fotografii cu aceștia. 

Turiștii nu pleacă până nu se fotografiază și cu soldații de bronz amplasați în diverse locuri din interiorul cetății, alături de alte personaje — Domnița și Cavalerul, o florăreasă, orășeni, Filozoful, dar și monumente gen piramidă. Ei se pot caza în incinta cetății la singurul hotel de cinci stele din Alba, o investiție de peste patru milioane de euro, dat în folosință în prima clădire construită de austrieci în fortificația de tip Vauban și care a avut o destinație militară timp de aproape trei secole.

Hotelul Medieval, denumit astfel deoarece încăperile de la parter, din Bastionul Sașilor, sunt din perioada medievală, dispune de camere foarte spațioase, fiecare cu living, hol și baie mari, care dispun de aerare naturală. Plafonul restaurantului, local găzduit de Sala Regală, este susținut din grinzi de lemn masiv vechi de trei secole. Printre cei care și-au petrecut cel puțin un sejur aici se numără clienți veniți din țări ca Anglia, Croația, Franța, Elveția, Germania, Grecia, Italia, Polonia, Serbia, Slovenia, Spania, Ungaria, Turcia, dar și din Israel, China, Canada și SUA.

Imobilul, care a găzduit inițial Manutanța, a fost construit în 1714-1715. A fost depozit militar pentru armata austriacă timp de două secole, iar ulterior a avut tot un rol militar, pentru armata română. Manutanța a servit ca magazie de provizii pentru alimentele garnizoanei, a furajelor pentru cai și a altor materiale.

Ansamblul Arhitectural ‘Hotel Medieval’ găzduiește și Sala Frumoasei Priveliști, Sala Vestigiilor Romane, Sala Cavalerilor Templieri, Camera Capitulară.

Cetatea din Alba Iulia deține o valoare turistică deosebită prin numărul mare de valori istorice, culturale, naturale și antropice regăsibile în acest sit, cu un potențial de atracție permanentă a turiștilor români și străini în sejururi/circuite sau turism de evenimente, cu specific.

Ridicată în timpul Imperiului Habsburgic, între 1714 și 1738, după un plan al arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, fortificația, care ocupă o suprafață de peste o sută de hectare, are șapte bastioane — Eugeniu de Savoia, Sf. Ștefan, Trinitatea, Sf. Mihail, Sf. Carol, Sf. Capistrano și Sf. Elisabeta.

Aceasta ar fi trebuit să devină principala fortificație a Transilvaniei, fiind construită după cele mai noi metode de fortificare ale vremii, inspirată de sistemele concepute de marașalul Vauban, arhitectul militar francez. Fortificația avea rol atât în sistemul de apărare împotriva turcilor, cât și de consolidare a puterii habsburgice în teritoriile ocupate.

Cetatea bastionară este apărată de trei sisteme de fortificații. Ea are forma unui heptagon neregulat, cele șapte bastioane conferindu-i o imagine stelată, caracteristică cetăților de acest tip. 

Intrarea în cetate se făcea prin șase porți, decorate cu statui și reliefuri. Trei dintre porți erau spre oraș, iar celelalte trei erau spre câmpul de instrucție. Din cele șase porți, adevărate monumente de arhitectură în cadrul ansamblului de construcții defensive ale fortificațiilor militare din cetate, s-au mai păstrat în forma inițială doar porțile I, III și IV, iar din poarta a II-a s-au conservat doar stâlpii laterali.

Porțile au fost supuse în ultimii ani unor ample lucrări de restaurare, una dintre acestea fiind practic reconstituită.

Cea mai impunătoare din cele șase porți, Poarta a III-a, unde se află și celula lui Horea, a fost redată circuitului turistic după mai bine de un deceniu de la demararea, în 1998, a lucrărilor de restaurare, care au costat peste 3,3 milioane de lei, bani acordați de la bugetul Ministerului Culturii. 

Pentru ca restaurarea să fie completă, a fost refăcut și podul mobil de lemn, replică a celui existent în epoca medievală. Ultima referire documentară la vechiul pod mobil datează din 1849, din timpul asedierii cetății Alba Iulia în perioada revoluției. Nu se știe în ce condiții a dispărut podul mobil, iar șanțul a fost umplut cu pământ. Pentru a putea reconstrui podul, arhitecții din Alba Iulia au studiat planurile cetății, aflate într-o arhivă din Viena, precum și relatările despre cum anume se circula pe pod în timp de pace sau de război.

Situată între bastioanele Sf. Eugeniu de Savoia și Sf. Capistrano, asigurând intrarea în fortăreața propriu zisă, Poarta a III-a este susținută de patru piloni și opt pilaștri angajați ce susțin prin arcuri puternice bolțile deasupra cărora se ridică postamentul statuii ecvestre al lui Carol al VI-lea, împăratul austriac în timpul căruia s-a ridicat cetatea.

Poarta I, care asigură accesul din direcția estică, dinspre Orașul de Jos și cuprinde patru basoreliefuri impresionante cu scene din mitologia greacă și romană, a fost prima restaurată, respectiv în decembrie 2006. 

Un an mai târziu, după un proces de renovare derulat mai mulți ani, a fost inaugurată Poarta a IV-a. Aceasta este situată pe latura de vest a cetății, la mijlocul curtinei ce leagă bastionul Trinitarienilor de bastionul Sf. Mihail, fiind singura decorată de pe această latură, în stil baroc. Este împodobită numai pe partea interioară, unde se remarcă o intrare semicirculară flancată de doi pilaștri prevăzuți și ei cu coloane și atlanți. 
Poarta era utilizată extrem de eficient de armata austriacă. Astfel, la nivelul superior se găseau spațiile de locuit ale personalului militar, transformate uneori și în loc de detenție pentru ofițeri. Dedesubt, în valul de pământ al curtinei, au fost amenajate camerele de gardă.

În urmă cu cinci ani, a fost reconstituită Poarta a II-a, amplasată pe cea de-a doua linie de apărare, în capătul de sus al unui culoar construit în rampă. Distrusă în perioada interbelică, în 1937, în timpul lucrărilor de ridicare a Obeliscului lui Horea, Cloșca și Crișan, din Poarta a II-a se mai păstrau doar parte din stâlpii laterali și câteva balamale. Așa se face că și mulți dintre albaiulieni nu au știut, până la reconstituire, unde se afla exact poziționată aceasta. Ea a fost reconstituită pe baza fotografiilor-document și a schițelor păstrate la Viena. În ceea ce privește decorațiunile, respectiv cei doi atlanți și leii de pe coronament, au fost folosite chiar statuile originale, păstrate în tot acest răstimp la Muzeul Național al Unirii și în curtea unei unități militare din apropiere.

Amplasată pe colțul de sud-vest al Ravelinului Sf. Mihail, demolat parțial în 1921, cu ocazia lucrărilor de construcție a Catedralei Reîntregirii, Poarta a V-a este una dintre intrările secundare, aflate în partea vestică a cetății. Arhitectura sa este una simplă, fără elemente sculpturale. În fața porții se găsește un pod ce face legătura între ravelin și cea de-a treia linie de apărare a cetății, numită contragardă.

Poarta a VI-a a fost inclusă în proiectul de refacere a zidului de vest, distrus în 1921, prilej cu care a fost reconstituit și Drumul Regal, respectiv cel pe care a fost primit Regele Ferdinand.

Repusă nu demult în circuit, Poarta a VII-a era utilizată doar de trupe, fiind situată pe zona contrafortului sudic. În timpul asediului cetății de către trupele maghiare între anii 1848-1849, ea a fost blocată.

‘Traseul Porților Cetății’ este cel mai important traseu turistic, iar datorită amplasării acestora pe o singură axă, de la est la vest, asigură un acces ușor și cursiv. Traseele turistice ale cetății concentrează în derularea lor principalele puncte și monumente istorice — ‘Traseul celor trei fortificații’, ‘Traseul Eroilor Neamului’, ‘Traseul de Nord’, ‘Traseul Porților Cetății’ etc. 

‘Traseul celor trei fortificații’ oferă posibilitatea turiștilor de a vedea vestigii din trei epoci diferite, construite succesiv pe aceeași locație, fiecare nouă cetate incluzând-o pe cea veche — castrul roman (106 d. Hr.), cetatea medievală (secolele XVI-XVII), cetatea Alba Carolina (secolul al XVIII-lea). Inclus în programul ‘O Românie Frumoasă’, o inițiativă a Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și a Ministerului Culturii și Cultelor, proiectul ‘Traseul celor trei fortificații’ a fost inaugurat în urmă cu șapte ani. Traseul trece și prin Poarta de sud a castrului roman, Poarta Principalis Dextra, reconstituită în mare parte și aceasta, singura care se mai poate vedea astăzi din cele patru prin care se realiza accesul în incinta castrului roman de la Apulum.

Un alt traseu este dedicat Eroilor Neamului, un omagiu adus conducătorilor răscoalei din Transilvania din 1784. Traseul pornește din fața Porții a III-a, unde se află Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan, ridicat prin colectă publică, din inițativa ASTREI. Monumentul, rod al colaborării dintre arhitectul Octavian Mihălțan și sculptorul Iosif Fekete, a fost inaugurat în 14 octombrie 1937, în prezența regelui Carol al II-lea și a lui Mihai, voievod de Alba Iulia. 

Aflat în apropierea Porții a III-a, monumentul de granit măsoară peste 22 de metri. Baza prismatică, treptată, cuprinde o celulă simbolică, cu deschidere pe laturile principale, de est și de vest. Pe partea de est, monumentul este străjuit de o Victorie înaripată, care ține în mâini o cunună de lauri. Traseul continuă cu celula în care se spune că a fost închis Horea de către autoritățile austrice, deasupra Porții a III-a, sub soclul statuii ecvestre a lui Carol al VI-lea. 

Potrivit însă istoricului Liviu Zgârciu, ‘Celula lui Horea’ nu ar fi de fapt adevăratul loc în care a fost ținut captiv liderul răscoalei de la 1784, înainte de tragerea sa pe roată. Informația potrivit căreia Horea a fost ținut captiv aici apare în trei ghiduri ale orașului, din 1912, 1929 și 1939, fără ca autorii acestora să facă însă trimitere la vreun izvor istoric sau la vreo sursă. „Celula lui Horea” a devenit muzeu la mijlocul anilor ’70, fiind, în anii comunismului, unul dintre obiectivele vizitate obligatoriu de către pionierii din Alba. Liviu Zgârciu a opinat că, de fapt, Horea ar fi fost ținut captiv în actuala Poartă a IV-a, care a funcționat ca și închisoare, iar Cloșca în Poarta a III-a, cunoscută inițial sub denumirea de Poarta lui Carol, de la statuia ecvestră a lui Carol al VI-lea aflată în partea superioară a monumentului.

Acesta a spus că, potrivit istoricului Nicolae Densușianu, „Cloșca fu închis într-o cameră mică, de sub statuia lui Carol al VI-lea, în partea de miazăzi a fortăreței, iar Horea sub Poarta cea nouă, în partea de miazănoapte”. Pentru volumul „Revoluția lui Horea în Transilvania și Ungaria”, Densușianu s-a documentat timp de 15 luni, iar sursa la care a făcut trimitere acesta este o lucrare din 1867 din istoriografia maghiară, semnată Francisc Szilagy. Aceeași afirmație este făcută și într-o altă lucrare apărută în 1947, la Sibiu, având aceeași sursă istorică.

Cel mai cunoscut istoric român specialist în revoluția lui Horea, Cloșca și Crișan, David Prodan, a afirmat, de asemenea, că pe Horea „l-au închis sub Poarta nouă, pe Cloșca sub statuia împăratului Carol”. David Prodan a luat informația dintr-un ziar din Bratislava, „Curierul maghiar”, care a avut un corespondent la Alba Iulia în ianuarie 1785. Prodan a mai avut un izvor — o scrisoare adresată unui baron, în care se afirmă același lucru, după cum a adăugat Zgârciu.

În timpul lucrărilor de renovare a fortificației medievale a fost descoperită, la o distanță de circa 200 de metri de Poarta a III-a, o temniță din timpul Imperiului Habsburgic, care este un punct intermediar din Traseul Eroilor Neamului. Situată pe flancul de sud-est al bastionului Eugeniu de Savoia, temnița a beneficiat de lucrări de consolidare și a fost amenajată corespunzător pentru a putea fi vizitată. Ea a fost folosită de către autoritățile austriece pentru a-i pedepsi pe cei care au încălcat legea, până la stabilirea sentinței finale.

Traseul Eroilor Neamului se încheie în zona unui ravelin, unde a fost reconstituit eșafodajul pe care au fost trași pe roată Horea și Cloșca, în 28 februarie 1785. Prezentarea este sugestivă — cu secure, cătușe, scaunul de sub spânzurătoare și roata de tortură.

În 28 februarie 1785, Horea și Cloșca au fost trași pe roată, în prezența a câtorva mii de țărani români, obligați să privească executarea celor doi capi ai răscoalei. Crișan s-a spânzurat în celulă, folosindu-se de băierile (șireturile) de la opinci. Se spune că aceasta a fost ultima execuție prin tragere pe roată din Imperiul Habsburgic.

Potrivit reprezentantului societății care a derulat cele mai importante proiecte privind restaurarea fortificației Alba Carolina, Emanuel Drăgușin, valoarea totala a acestora se ridică la aproximativ 60 de milioane de euro.

În timpul lucrărilor de restaurare a fost descoperit, printre altele, un sector din ‘Via Principalis’, drumul care făcea legătura între poarta de sud și cea de nord a castrului roman de la Apulum, cel mai mare oraș din Dacia Romană, și pe care se păstrează chiar urme de uzură de la roțile atelajelor romane.

Sectorul de drum, care avea o lățime de 3,10 metri, fiind descoperite chiar și plăcile de calcar care flancau ‘via’, a fost conservat in situ, numărându-se printre cele mai noi obiective care sunt vizitate în cetate.

În Piața Cetății se află Monumentul Custozza, ridicat în memoria ofițerilor și soldaților din Regimentul 50 Infanterie morți în bătălia de la Custozza, Italia, în 1866, dezvelit în 1906, pe ale cărei plăci de pe laterale sunt trecute în română, maghiară și germană numele celor uciși, și Monumentul Losenau, ce are forma unui turnuleț piramidal împodobit cu elemente de inspirație neogotică, ridicat în memoria colonelului austriac Ludovic von Losenau.

În imediata apropiere se află Sala Unirii și Muzeul Național al Unirii, Catedrala Reîntregirii și Catedrala Romano-Catolică ‘Sfântul Mihail’, obiective pe care le bifează orice turist care ajunge la Alba Iulia, dar și Palatul Princiar, construit în secolul al XVI-lea, în care și-a avut reședința Mihai Viteazul, și care necesită lucrări substanțiale de reabilitare. 

În fața acestuia este amplasat unul dintre monumentele simbol pentru Alba Iulia, statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, construită în 1968 de Oscar Han, inaugurată cu prilejul Semicentenarului Unirii.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *