Municipiul Alba Iulia, reședință de județ

Divertisment

Pe valea Mureșului, în zona de confluență cu râul Ampoi, la poalele sudice ale dealurilor Aiudului și la o altitudine medie de 235 m, se întinde reședința administrativă a județului Alba, municipiul Alba Iulia, cu 63.536 locuitori (la recensământul din 2011).

Așezare cu o existență milenară, așa cum arată Vasile Cucu, în lucrarea sa ”Orașele României” (publicată în 1970), ”Alba Iulia constituie punctul spre care converg drumurile din Munții Apuseni (pe valea Ampoiului), din Țara Hațegului și Banat (pe valea Mureșului), din Podișul Târnavelor și dinspre Țara Oltului”.

Cercetările arheologice au scos la lumină urme ale locuirii permanente a acestui spațiu încă din neolitic (mileniul V î.Hr.) aparținând culturilor Vinca-Turdaș, Petrești, Coțofeni. De asemenea, au fost descoperite vestigii din epocile bronzului și fierului.

În această regiune au fost puse bazele vechii așezări dacice Apoulon, identificată ca fiind cetatea aflată pe creasta masivului stâncos de la Piatra Craivii, la o înălțime de 1.083 m. Mai târziu, după cucerirea Daciei, romani au construit în apropierea vechiului Apoulon unul dintre cele mai mari castre din Dacia romană, sediul Legiunii a XIII-a Gemina. În vecinătatea castrului s-a dezvoltat o puternică așezare civilă, Apulum (continuatorul centrului dacic de la Piatra Craivii), ridicată la rangul de ”municipiu” (Municipium Aurelium Apulense) în vremea împăratului Marcus Aurelius, și apoi la cel de ”colonie” (Colonia Aurelia Apulensis), care devine un important centru de exploatare a resurselor aurifere din Munții Apuseni, a salinelor, dar și a câmpurilor agricole și a pădurilor din apropiere. Astfel, Apulum, capitală a Daciei Superior încă din timpul împăratului Hadrian (117-138), ajunge ceva mai târziu, în timpului lui Marcus Aurelius (161-180), reședința Daciei Apulensis.

După retragerea armatelor și a administrației romane din Dacia (271/275 d.Hr.), viața populației autohtone pe teritoriul municipiului Alba Iulia continuă neîntrerupt. În Evul Mediu, aici era un centru fortificat cunoscut în izvoarele istorice de mai târziu sub numele de ”Alba Iuliae” sau ”Bălgrad” (Orașul sau Cetatea Albă — nume ce i se trage de la pietrele albe).

În 1097, localitatea este pentru prima oară menționată documentar. A fost reședință a comitatului Albei, atestat documentar încă de la 1177; ulterior, așezarea este pomenită și cu numele ”Alba Transilvana”, ”Karlsburg” și ”Alba Carolina”.

De-a lungul timpului, orașul a avut mult de suferit în urma incursiunilor tătarilor și turcilor (1241, 1658, 1662).

Vechiul oraș medieval a fost mult timp sediul unui episcopat catolic, locul de întrunire a ”dietei” voievodului transilvănean și totodată cetatea sa de scaun. După 1541, Alba Iulia a devenit capitala principatului autonom Transilvania.

Viața culturală se dezvoltă de timpuriu, se ridică edificii de învățământ, se dezvoltă breslele. Înainte de 1600, este înălțată o mitropolie ortodoxă, ce devine centrul tipăriturilor românești.

La sfârșitul secolului al XVI-lea, Alba Iulia a fost locul unde s-a petrecut unul dintre cele mai importante evenimente din istoria neamului românesc: la 1 noiembrie 1599, voievodul Mihai Viteazul (1593-1601) intra triumfător în Alba Iulia, realizând, sub ocârmuirea sa, prima unirea politică a celor trei țări române — Țara Românească, Moldova și Transilvania. Alba Iulia devenea, astfel, chiar dacă pentru scurtă vreme, cea dintâi capitală a țărilor române unite.

Prin Pacea de la Karlowitz, semnată la 26 ianuarie 1699, Transilvania a fost înglobată în Imperiul Habsburgic, iar între 1715-1738, împăratul Carol al VI-lea ridică la Alba Iulia, vechea capitală a principatului, o cetate bastionară în stil Vauban.

”Dealul Furcilor” (azi numit ”Câmpul lui Horea”) din Alba Iulia este locul în care, la 28 februarie 1785, au fost zdrobiți pe roată Horea și Cloșca, doi dintre cei trei conducători ai Răscoalei țărănești din 1784-1785 din Transilvania (Crișan s-a sinucis în închisoare, spânzurându-se cu nojițele de la opinci). 

Revoluția română de la 1848-1849 din Transilvania este un alt moment din istoria națională care a marcat din plin Alba Iulia. Aici, la sfârșitul lui martie 1848, meseriașii și intelectualii au ținut o adunare de protest, prin care au marcat aderarea lor la primele cuceriri revoluționare, iar în 1849, garnizoana formată în mare parte din ostași români, se aliază luptei revoluționare din Munții Apuseni, condusă de Avram Iancu. În 1852, cel care a fost supranumit ”Craiul Munților”, Avram Iancu, a fost arestat (la Câmpeni), închis și maltratat la Alba Iulia.

În 1869, este dată în exploatare calea ferată Alba Iulia-Arad, iar în 1895, este inaugurată linia ferată îngustă Alba Iulia-Zlatna, căi de comunicație importante ce au marcat dezvoltarea economică a orașului, care, potrivit site-ului Primăriei Alba Iulia, în perioada 1849-1867, avea un accentuat caracter agrar. În 1891, este creat Institutul de credit ”Iulia”, iar între anii 1894-1895 în oraș s-a introdus curentul electric.

Ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, este o altă dată deosebit de importantă în istoria țării și a orașului, când peste 100.000 de români din toate părțile Transilvaniei, Crișanei, Banatului și Maramureșului au venit la Alba Iulia, unde s-a ținut Marea Adunarea Națională ce a proclamat unirea Transilvaniei cu România. Tot la Alba Iulia, în ziua de 15 octombrie 1922, are loc ceremonia de încoronare a regelui Ferdinand I și a reginei Maria, ca suverani ai României Mari.

În septembrie 1940, locuitorii orașului au luat parte la o amplă manifestație de protest împotriva Dictatului de la Viena, din 30 august 1940, prin care Germania nazistă și Italia fascistă cedau partea de NV a Transilvaniei Ungariei horthyste.

Ca urmare a reformei administrative din 1950, orașul Alba Iulia a devenit reședința raionului Alba Iulia, din cadrul regiunii Hunedoara. Ulterior, prin noua reformă administrativ-teritorială din 1968, se constituie județul Alba, cu reședința la Alba Iulia.

Pentru Alba Iulia a urmat un proces de industrializare susținut, aici fiind construite și puse în funcțiune importante unități economice, printre care: Întreprinderea de produse refractare — intrată în producție în anul 1965, Întreprinderea de porțelan-menaj — 1970 (astăzi Apulum — cel mai mare producător de porțelan din România), Întreprinderea mecanică; Întreprinderea de Industrializare a Laptelui — 1971 (în prezent Albalact).

În Alba Iulia se găsesc importante monumente istorice și de arhitectură, unul dintre cele mai vechi și mai valoroase fiind Catedrala Romano-Catolică ”Sfântul Mihail”, zidită în între anii 1246 și 1291, cu adăugiri și refaceri succesive (a suportat reparații în 1718-1739,1907-1917, 1950-1953), și care adăpostește sarcofagul lui Iancu de Hunedoara, al fratelui său Johannes Miles, pe cel al fiului său mai mare Ladislau, precum și sarcofagele reginei Isabella și al fiului acesteia, Ioan Sigismund, primul principe al Transilvaniei. 

Catedrala Reîntregirii Neamului, cunoscută și sub numele Catedrala Încoronării, cu hramurile ”Preasfânta Treime” și ”Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”, ridicată între 1921-1922 după planurile arhitectului Victor Ștefănescu și în care au fost încoronați regele Ferdinand I și regina Maria (în 1998 a devenit sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia); Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” (1691); Biserica Greacă ”Buna Vestire” (1783); Biserica ”Sfânta Treime” (1795); Palatul Principilor Transilvaniei (secolele XIII-XVIII) și Palatul Apor (secolul al XVII-lea).

Cel mai însemnat punct de interes turistic din Alba Iulia îl constituie Cetatea ”Alba Carolina”, fortăreața cu bastioane de tip Vauban, înălțată între anii 1715-1738, după planurile arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, din inițiativa împăratului Carol al VI-lea de Habsburg. Pe lângă acestea, mai pot fi menționate: Biblioteca Batthyáneum — astăzi filială a Bibliotecii Naționale a României, înființată în 1798 din inițiativa episcopului romano-catolic al Transilvaniei Batthyány Ignác, și în care se păstrează documente datate începând cu secolul al IX-lea, de mare valoare istorică, unele unice în lume (manuscrise, mai ales codexuri, dintre care se evidențiază ”Codex aureus”, scris pe foi de pergament cu cerneală de aur, și o bogată colecție de incunabule); Muzeul Național al Unirii, în interiorul căruia se află Sala Unirii unde, la 1 decembrie 1918, a fost semnat actul unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, care a marcat încheierea procesului de formare a statului național român unitar; Biblioteca Județeană ”Lucian Blaga” (inaugurată la data de 6 septembrie 1943). 

Pintre numeroasele atracții turistice ale orașului se mai regăsesc: obeliscul din granit, ridicat la 1937 și închinat memoriei conducătorilor răscoalei de la 1784-1785, Horea, Cloșca și Crișan; statuia ecvestră a voievodului Mihai Viteazul (operă a sculptorului Oscar Han), dezvelită în 1968, cu prilejul aniversării semicentenarului Unirii Transilvaniei cu România; statuia Lupa Capitolina (o replică a statuii din Roma), dăruită localității în 1993 de orașul Alessandria din Italia; statuia în bronz a lui Iuliu Maniu; busturile unor personalități marcante precum Ion Rațiu, Vasile Goldiș. I.I.C. Brătianu, Pan. Halippa, Ion Nistor.

Orașul Alba Iulia, care are în subordine administrativă localitățile Bărăbanț, Micești, Oarda și Pâclișa, a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968. Ulterior, la 30 noiembrie 1994, ”în semn de prețuire și recunoștință, față de semnificația de excepție, în istoria românilor, a municipiului Alba Iulia, față de strălucita izbândă a lui Mihai Viteazul, care a înfăptuit, în anul 1600, prima unire statală a tuturor românilor, față de marele act al încununării îndelungatei lupte de dezrobire națională a românilor din Transilvania, prin unirea acesteia cu patria mamă și cu celelalte pământuri istorice românești — Basarabia și Bucovina—, act proclamat la 1 Decembrie 1918 de Marea Adunare Națională a românilor de la Alba Iulia”, Parlamentul României a declarat municipiul Alba Iulia ”Cetate-Simbol a Marii Uniri a Românilor”. În 2001, 6 iulie (prin Legea nr. 344), Alba Iulia a fost declarat ”obiectiv de interes național”, iar la 29 decembrie 2001 (prin Legea nr. 766), municipiul Alba Iulia a fost declarat ”Oraș-martir al Revoluției din Decembrie 1989”.

La 29 mai 2009, Alba Iulia a intrat în Cartea Recordurilor pentru rezultatul obținut de locuitorii din municipiu la ”Marea îmbrățișare”, când aproape zece mii de oameni, (mai exact 9.758), între care și președintele Traian Băsescu, au format un lanț viu în jurul Cetății Alba Carolina.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *