Cel mai vechi muzeu de științele naturii din țara noastră se află în județul Alba fiind adăpostit de Colegiul „Bethlen Gabor” din municipiul Aiud.
Muzeul de Științele Naturii din Aiud a fost înființat în anul 1796 și are în patrimoniu peste 35.000 de exponate de geologie, mineralogie, paleontologie, botanică și zoologie, multe dintre acestea provenind din Africa, America, Australia, Noua Zeelandă. Unele piese au fost aduse din Noua Guinee, în urmă cu aproape două sute de ani, de exploratorul Samuel Fenischel din Aiud. Printre cele mai valoroase exponate care pot fi văzute aici se numără eșantioane dintr-un meteorit căzut în Podișul Transilvaniei, în anul 1882, fosila palmierului Sabal Major și fosile de mamut.
Primele documente scrise care atestă existența pieselor din acest muzeu datează din 1720, iar cel care a pus bazele organizării științifice ale muzeului la sfârșitul secolului al XVIII-lea a fost renumitul naturalist Benko Franciscus.
Colecția inițială s-a îmbogățit treptat prin colectări, cumpărări și donații, înregistrându-se o creștere continuă a patrimoniului muzeal. Deși a traversat și perioade mai dificile precum evenimentele din timpul anului revoluționar 1848-1849, când colecțiile au fost devastate cu ocazia ocupării orașului de către trupele habsburgice, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea muzeul a fost reorganizat ajungând să se impună în viața culturală a orașului.
În anul 1950 a avut loc separarea muzeului de școală și totodată divizarea colecțiilor, fiind constituite astfel cele două muzee din localitate: Muzeul de Științele Naturii și Muzeul de Istorie.
Muzeul de Științele Naturii din Aiud este al doilea ca valoare din țară, după Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București. În prezent deține colecții de roci și minerale; de paleontologie; de plante presate (Herbarul), mulaje, semințe; de zoologie – preparate umede și uscate, animale împăiate. O parte dintre piesele deținute sunt expuse în patru săli, fiecare având un specific al său, putând fi văzute în acest muzeu de la cele mai primitive forme de viață până la marea diversitate a lumii animale din zilele noastre.
Prima sală vorbește despre trecutul geologic al regiunii, expunând colecțiile de paleontologie, mineralogie și petrografie care cuprind fosile provenite în marea lor majoritate din diferite zone ale Transilvaniei. Aici pot fi admirate fildeși și măsele de mamut (Mammuthus primigenius), o tibie de dinozaur sauropod descoperită lângă Alba Iulia, coarne de cerb gigantic (Megaloceros), oase și dinți de rinocer lânos (Coelodonta antiquitatis), un craniu de marmotă fosilă (Marmota bobac), cai primitivi, dar și fosile de scoici, melci marini, arici de mare, cu forme și dimensiuni dintre cele mai variate.
De asemenea se regăsesc fosile de plante, un exemplar impresionant fiind fosila frunzei de palmier (Sabal major) din Cretacicul superior (circa 65 milioane ani), descoperită în jud. Alba, lângă Vințul de Jos. Tot în această sală pot fi admirate fragmente din meteoritul căzut la Mociu (Cluj), în anul 1882, eșantioane provenite atât din România, cât și din alte țări, clasificate pe diferite grupe de compuși chimici.
În a doua sală sunt etalate animale din fauna actuală a globului, de la nevertebrate (viermi, moluște, artropode) la primele grupe de vertebrate (pești torpila, acul de mare, căluțul de mare, păstrăv, știuca, cuib de ghidrin, salamandre, broaște râioase, broaște țestoase, gușteri, cameleoni, șerpi). Atractivă în această sală este vitrina în care este reprezentat fenomenul de mimetism din lumea animală. Aceasta cuprinde celebrul fluture Kallima inachis din sudul Asiei, cu aspect de frunză, sau lăcuste asemănătoare cu o rămurică subțire de copac. Tot aici sunt expuși așa numiții ”monștrii”, respectiv animale și fetuși umani cu malformații precum: fetus uman cu spina bifida, purcel cu două capete, purcel cu opt picioare sau pui de găină cu patru picioare.
A treia sală și cea mai atractivă, cuprinde colecțiile de păsări și mamifere cu specii din mai multe zone ale globului, cu multe rarități, chiar endemisme printre care: pasărea paradisului (trimisă muzeului de naturalistul Samuel Fenichel în 1892, din Noua Guinee), pasărea kiwi — endemism neo-zeelandez, bufnița polară, dropia, papagalul uriaș Stringops, cu aspect de bufniță, pasărea Colibri — cea mai mică pasăre din lume, pinguinul, ornitorincul, cangurul, oposumul, leneșul, furnicarul, tatuul, civeta, hiena, urangutanul, câinele zburător și multe altele.
Cea de a patra și ultima sală cuprinde exponate ilustrând evoluția scheletului la vertebrate, încheind cu scheletul uman. Sunt expuse aici un rostru al ”peștelui—fierăstrău”, maxilar de rechin, schelet de șarpe boa, schelet de delfin, schelet de lup, craniu de bivol, măsea și fildeș de elefant, dar și o parte a colecției de ouă a muzeului, cuiburi ale unor specii de păsări. De asemenea sunt expuse mulaje reprezentând principalele rase umane de pe Glob, și un schelet uman despre care se spune ca ar fi al unuia dintre paznicii colegiului care și-a exprimat dorința ca după moartea sa scheletul să-i fie expus în muzeu.
Pe lângă expoziția permanentă în cadrul instituției sunt organizate și expoziții tematice temporare, la care pot fi adăugate și expoziții în colaborare cu alte instituții similare.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.