Muzeul Național al Unirii are în patrimoniu bunuri culturale unicat și de tezaur

Divertisment

Unul din cele mai importante obiective culturale și turistice din județul Alba, Muzeul Național al Unirii (MNU) Alba Iulia, a cunoscut în ultimii ani un trend ascendent al numărului de vizitatori, ajungând de la 75.000 în 2012 la 91.000 anul trecut, aceștia fiind atrași atât de valoarea exponatelor, cât și de activitățile de reenactment (reconstituire a unei scene) derulate de către MNU, a declarat, pentru AGERPRES, purtătorul de cuvânt al instituției, Liviu Zgârciu.

Muzeul, prin semnificația sa istorică și prin colecțiile pe care le deține, este una dintre instituțiile de prim rang ale României. De exemplu, în patrimoniul muzeului se află zeci de bunuri cultural mobile, unele unicat, care sunt considerate, prin lege, de valoare excepțională pentru umanitate, fiind clasate de Ministerul Culturii ca tezaur.

Majoritatea vizitatorilor sunt, bineînțeles, din România, dar se înregistrează și o creștere a numărului de turiști străini care trec pragul muzeului.

„Avem vizitatori străini în principal din Germania, Ungaria, Franța, dar au început să apară și grupuri din China și Japonia, dar și din Statele Unite ale Americii”, a declarat purtătorul de cuvânt al MNU Alba Iulia.

El a afirmat că în 2013 muzeul a înregistrat un număr record de vizitatori, respectiv 91.000 de vizitatori, o creștere spectaculoasă de 16.000 de persoane față de anul anterior, când au fost 75.000 de vizitatori. De exemplu, în 2007, numărul celor care au trecut pragul muzeului din Alba Iulia a fost de doar 57.000.

„Creșterea numărului vizitatorilor se datorează unor evenimente de acum celebre, brand al muzeului, dar și ‘Nopții Muzeelor’, când au fost prezente șapte mii de persoane, și săptămânii ‘Școala altfel’, cu 11.000 de elevi. De asemenea, evenimentele din Cetatea Alba Carolina contribuie la creșterea numărului de vizitatori”, a precizat Liviu Zgârciu.

Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia are unele dintre cele mai autentice trupe de reenactment din țară, de legionari romani, războinici daci și diverse personaje istorice, înființate în baza unor proiecte declarate câștigătoare de către Administrația Fondului Cultural Național. 

„Numărul crescut de vizitatori se datorează și proiectelor inedite ale muzeului. De exemplu, ‘Noaptea Muzeelor’ este concepută pe un proiect de reenactment, la care participă diverse ‘personaje istorice’, Garda romană de la Apulum — Legio XIII Gemina și Lupii Apoulon-ului, trupe care întruchipează legionari romani, respectiv războinici daci. La ‘Noaptea Muzeelor’ din acest an, au fost peste opt mii de vizitatori”, a menționat Zgârciu.

Înființat în 1887 din inițiativa Societății de Istorie, Arheologie și Științe Naturale a comitatului Alba, muzeul se află în actualul sediu, clădirea Babilon, din 1967. Din 1901 până în 1920 a funcționat într-o fostă grădiniță, de unde, cu sprijinul societății ASTRA, a fost mutat în aripa nord-estică a complexului Catedralei Ortodoxe și inaugurat, la 20 mai 1929, ca Muzeu al Unirii, cu ocazia împlinirii a zece ani de la Marea Unire.

Patrimoniul inițial, constituit din donațiile membrilor societății, în special ale unui pasionat colecționar, avocatul Sigismund Reiner, era alcătuit din 622 piese arheologice, o mie de monede, o mie de volume de carte și 125 de florini, bani lichizi.

Primul său custode și apoi director a fost Adalbert Cserni, care a reușit să îmbogățească colecția muzeului prin ample cercetări arheologice efectuate în diverse puncte ale orașului.

O bună parte din obiectele muzeului au fost trimise în timpul Primului Război Mondial la Budapesta, de unde au fost readuse parțial la Alba Iulia în septembrie 1922. Pentru a preveni eventualele înstrăinări de obiecte, la 22 ianuarie 1919, primăria orașului a dispus închiderea muzeului, el fiind redeschis la 8 august 1920, în baza unei decizii a Inspectoratului General al Muzeelor din Transilvania.

Treptat, colecția a fost completată cu numeroase documente referitoare la Revoluția de la 1848 din Transilvania și la pregătirea și înfăptuirea Unirii, transferate de la Muzeul Central al ASTREI din Sibiu și de la Casa Memorială Avram Iancu. Nu au lipsit nici donațiile particulare. 

Au ajuns astfel în patrimoniul muzeului diverse obiecte personale și scrisori autografe ale lui Avram Iancu, cele șase volume ale Documentelor Unirii, legate în piele în culorile tricolorului, manuscrisul original al cuvântării lui Vasile Goldiș, diverse drapele și eșarfe tricolore purtate la 1 Decembrie 1918.

În 1938 începe o nouă etapă în evoluția muzeului, atunci când Nicolae Iorga, care era președinte al Comisiei Monumentelor Istorice din România, îl numește director pe Ion Berciu, de numele căruia se leagă creșterea prestigiului instituției pe plan național, dar și internațional.

Totodată, muzeul va primi o nouă denumire — Muzeul Regional Alba Iulia.

O altă etapă însemnată în existența muzeului a început odată cu inaugurarea, la 28 noiembrie 1968, cu ocazia Semicentenarului Unirii, a complexului muzeal denumit Muzeul de Istorie Alba Iulia.

Aniversarea în 1975 a 375 de ani de la prima unire politică a țărilor române și a două mii de ani de existență a orașului Alba Iulia a constituit un bun prilej pentru reorganizarea expoziției de bază a muzeului. De asemenea, se revine la denumirea de Muzeul Unirii, a menționat Liviu Zgârciu.

După 1989, s-a procedat din nou la o reorganizare și reactualizare a expoziției de bază a muzeului.

În 1992, muzeul a intrat în subordinea directă a Ministerului Culturii, devenind Muzeul Național al Unirii. În ianuarie 2002, muzeul trece în subordinea Consiliului Județean Alba, păstrându-și titulatura de muzeu național. 

Colecția actuală depășește 200.000 de piese, din care printre cele mai valoroase achiziționate după 1989 se numără o icoană pe lemn din secolele XVII-XVIII, atribuită zugravului Pârvu Mutu, arme, tezaure monetare romane și medievale, cărți vechi românești și străine și un iconostas datând din secolul al XVIII-lea, provenind din Biserica Ortodoxă din Tiur, replică în miniatură a iconostasului Catedralei din Blaj.

Muzeul dispune de o colecție de fotografii extrem de bogată, din care se remarcă cele realizate cu ocazia încoronării ca Regi ai României Mari ai suveranilor Ferdinand și Maria la 15 octombrie 1922, precum și cele făcute cu ocazia Serbărilor Unirii organizate în 1929 și 1938.

Din colecția de artă plastică se disting lucrările unor pictori ca Nicolae Grigorescu, Sava Henția, Theodor Pallady, Sava Albescu, Schweitzer-Cumpăna, precum și cele ale unor sculptori ca Ion Vlasiu, Ion Felea și Oscar Han.

În domeniul artei decorative, deosebită este colecția Szasz Pall, care cuprinde argintărie, porțelanuri, faianță, sticlărie etc.

Colecția numismatică cuprinde zeci de mii de piese, din care în jur de zece mii sunt monede antice, dar și medalii, plachete și bancnote. Multe piese valoroase se pare că au dispărut atunci când colecția a fost transferată temporar la Budapesta.

Muzeul dispune de un bogat inventar arheologic, ce se întinde cronologic din preistorie până spre mijlocul evului mediu, în număr de zeci de mii de piese.

O piesă cu valoare de unicat pentru Transilvania este sceptrul zoomorf de piatră descoperit la Vințu de Jos.

Cele mai vechi piese din aur aflate în patrimoniul muzeului sunt inelele de buclă descoperite la Ampoița, datate în prima jumătate a mileniului al III-lea în. Hr. Tot din perioada epocii bronzului datează și un depozit de obiecte de aur și bronz descoperite în trei vase de lui, în 1975, la Cugir.

Un vas de tip „kantharos”, vechi de peste 2.300 de ani, unicul de acest gen din România, reprezintă o altă piesă arheologică de mare valoare din colecțiile muzeului. Vasul a fost descoperit accidental în 1981 în localitatea Blandiana, într-un mormânt celtic. Torțile antropomorfe ale artefactului, reprezentând două personaje, unul masculin și celălalt feminin, constituie o raritate a acestui tip de vas în arealul artei celtice din Europa Centrală și Estică, fiind un unicat în spațiul românesc. 

Colecția dacică dovedește măiestria artizanilor daci, un exemplu în acest sens fiind tezaurul de argint de la Lupu, datat secolul I î.Hr., descoperit întâmplător în 1978 cu ocazia săpării unei gropi în cimitirul satului, care cuprinde șapte falere ornamentate, două fibule cu noduri și o cupă semisferică, împreună cu o cană de bronz în care fuseseră depozitate. Piesele reprezintă unele dintre cele mai atractive și interesante dovezi materiale ale civilizației dacice.

Specialiștii consideră că tezaurul de la Lupu a aparținut unui nobil dac (tarabostes), obligat să-l ascundă în pământ poate chiar la invadarea Daciei, în secolul I d.Hr., de către legiunile romane conduse de Traian.

Un tezaur antic provenit din situl UNESCO de la Căpâlna, format dintr-un colier de aur cu 26 de pandantive rombice și doi cercei de aur cu piatră semiprețioasă, sustras de braconieri arheologi și recuperat din Germania în 2009, se află de asemenea în patrimoniul muzeului.

Nici colecția romană nu este mai puțin importantă, distingându-se numeroase monumente funerare, altare, reliefuri. O piesă de excepție este statueta de marmură a zeului Liber Pater, descoperită într-un sanctuar, la Partoș, în 1989.

Vizitatorii muzeului pot admira și o bogată colecție de bronzuri romane — ustensile medicale, fibule, echipament militar, statuetele unor divinități. Ceramica romană este de asemenea bine reprezentată — vase, opaițe, statuete, tipare, antefixe, elemente de mozaic.

Nu lipsesc din vitrine nici diverse obiecte din os, corn și fildeș — ace de păr, pandantive, jetoane, piese de echipament militar, din sticlă romană — recipiente cu funcționalități diferite: flacoane pentru produse cosmetice, cupe, pahare, căni și chiar câteva biberoane.

Importante sunt și tezaurele monetare romane descoperite la Alba Iulia, Tibru, Geomal, Șpring și Medveș. 

Colecția arheologică romană se impune, prin bogăția și varietatea pieselor sale, ca una din cele mai valoroase colecții ale României.

După 1990, când au avut loc sute de cercetări de eliberare de sarcină istorică efectuate la solicitarea unor beneficiari, Alba Iulia fiind în antichitate, când se numea Apulum, cel mai important oraș din Dacia Romană, au fost descoperite piese extrem de valoroase, din care unele unicat. Acestea pot fi în prezent admirate de orice vizitator care trece pragul muzeului din Alba Iulia.

Astfel, în urmă cu doi ani, în spațiul dintre Catedrala Reîntregirii și Catedrala Romano-Catolică, în timpul lucrărilor de refacere a infrastructurii cetății Alba Carolina, a fost descoperită statueta zeiței Nemesis.

Pe lângă statuetă, arheologii au descoperit și un altar votiv și un basorelief de marmură, monumente care confirmă faptul că în castrul de legiune Apulum a existat un templu, destul de rar întâlnit într-o asemenea locație. Întregul loc sacru, prin cele trei piese (statueta, basorelieful și altarul votiv), datate la sfârșit de secol II—început de secol III, a reprezentat cea mai importantă descoperire făcută în ultimul deceniu în anticul oraș Apulum, piesa cea mai spectaculoasă fiind statueta.

Calitățile artistice ale piesei sunt deosebite. Pe lângă expresivitatea piesei și elementele foarte exact redate ale anatomiei corpului și ale îmbrăcăminții, există și atributele care însoțesc această zeitate — un grifon, animal fantastic cu corp de leu și cap și aripi de vultur, plasat în partea dreaptă a zeiței, la piciorul drept al acesteia.

O altă calitate artistică a statuetei este dată și de pictarea cu roșu a unor elemente de îmbrăcăminte (faldurile și muchiile). De asemenea, coafura și diadema de pe cap au urme de pictură cu roșu.

Templul zeiței Nemesis a fost primul descoperit într-un castru de legiune pe teritoriul Daciei Romane, existând analogii cu templul în castrul de legiune de la Vindobona, în apropiere de Viena.

De asemenea, vizitatorii muzeului pot admira una dintre capodoperele artei romane cunoscute până acum de pe întreg teritoriul provinciei Dacia, un artefact unic în lume, statueta lui Hercule, care dacă ar fi licitată pe piața internațională, ar putea ajunge la un milion de euro.

Descoperită accidental în urmă cu doi ani, statueta lui Hercule este o piesă care face parte, susțin muzeografii, din tezaurul de antichități al României.

Cu o înălțime de 87 de centimetri, statueta este realizată din marmură de import, cel mai probabil din Asia Mică, și datează din prima jumătate a Secolului al II-lea. Ea aparține unui tip iconografic cunoscut sub numele de „Hercules Farnese”, o replică de epocă romană după statuia sculptorului grec Lisipp, din epoca clasică (sec. IV î.Hr.).

Artefactul, despre care specialiștii muzeului din Alba Iulia susțin că este unic în lume, îl reprezintă pe Hercule și trei dintre muncile sale. Potrivit directorului general al Muzeului Național al Unirii Alba Iulia, Gabriel Rustoiu, „este o piesă unică în lume, deoarece sunt reprezentate în această statuie mai multe din muncile lui Hercule, respectiv cele cu numerele 1, 7 și 11”. El a menționat că mai sunt în lume statui ale lui Hercule, dar nu în această reprezentare.

Descoperirile provenind din necropola de la Apulum — podoabe, unelte și arme, vase — dar și o serie de piese din metal prețios — bijuterii din aur și argint, unele dintre ele ilustrând certe tradiții bizantine, îmbogățesc colecția medieval — timpurie.

Biblioteca documentară a muzeului dispune de o importantă colecție de carte veche și manuscrisă, cum ar fi Pravila de la Govora, din 1640, Evanghelia învățătoare, Deal, 1644, Biblia, București, 1688, Noul Testament, 1648, etc. 

Printre bunurile de tezaur deținute de MNU Alba Iulia se află și cinci artefacte arheologice aparținând eneoliticului, având o vechime de peste 6.500 de ani, mai multe diplome privilegiale și de înnobilare, unicate din secolele XVI-XVIII, având semnăturile autografe ale unor voievozi și principi transilvăneni, precum Sigismund Báthory, Gabriel Báthory sau Gheorghe Rácóczi I.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *